Roșia este una dintre cele mai cultivate și apreciate legume din România, atât pentru aroma, cât și pentru proprietățile nutritive. Să vedem cele mai bune soiuri de roșii, dar si cele mai gustoase soiuri de roșii, precum și cele mai bune rasaduri de roșii cât sau cele mai bune semințe de roșii.
Există sute de soiuri de roșii, care diferă ca formă, culoare, dimensiune și utilizare în bucătărie.
Cum alegem cele mai potrivite soiuri de roșii pentru grădina noastră?
Depinde de gusturile noastre, spațiul disponibil, climă și rezistența la boli. Să vedem care sunt cele mai recomandate cinci soiuri pentru o grădină obișnuită.
Cele mai gustoase soiuri de roșii
Soi de roșii: Cherry
Trăsături specifice soiului de roșii Cherry
Roșia cherry este cea mai mică și dulce, ideală pentru salate și gustări. Are o piele subțire și o pulpă suculentă, crocantă. Se adaptează bine la climatele calde și necesită puțină întreținere.
Planta este nedeterminată, adică continuă să crească și să producă fructe până la îngheț. De asemenea, necesită tăierea regulată a lăstarilor laterali (femele).
Sfaturi de cultivare roșii Cherry
Soi de roșii: Inimă de bou
Trăsături specifice soiului de roșii: inima de bou
Inima de bou este cea mai mare și mai cărnoasă roșie, excelentă pentru salate. Are o formă turtită și striată, o culoare roșie intensă și o pulpă fermă și gustoasă.
Se adaptează bine la climatele temperate și umede și necesită tăierea regulată a lăstarilor laterali (femele). Planta este nedeterminată și are nevoie de araci puternici.
Sfaturi de cultivare roșii inima de bou
Soi de roșii: Siriana F1
Trăsături specifice soiului de roșii: Siriana F1
Soiul de roșii Siriana F1 este un hibrid realizat în România, deci soi românesc. A fost realizat la Statiunea de Cercetare pentru Legumicultura Buzau.
Este un soi de roșii foarte apreciat atât de cultivatori cât si de consumatori deoarece are un gust deosebit, fiind considerat soiul de roșii cel mai gustos.
Sfaturi de cultivare roșii Siriana F1
Soi de roșii: 1600 Buzau
Trăsături specifice soiului de roșii 1600 Buzau
Soiul de roșii 1600 Buzau este un soi 100% romanesc, produs la Statiunea de Cercetare Legumicola Buzau.
Roșiile Buzau 1600 au o creștere nedeterminată, ajung până la 200 grame, au o formă sferică și culoare roșu-carmin. Fructul are fermitate si nu crapă.
Sfaturi de cultivare roșii 1600 Buzau
Soi de roșii: Balkan F1
Trăsături specifice soiului de roșii Balkan F1
Soiul de roșii Balkan F1 este de origină bulgărească și este foarte apreciat de către legumicultori. Este considerat un soi foarte gustos, apreciat în gastronomia românească.
Sfaturi de cultivare roșii Balkan F1
Soi de roșii: Rugby F1
Trăsături specifice soiului de roșii Rugby F1
Soiul de roșii Rugby F1 este foarte apreciat de către legumicultori, are o creștere timpurie, recomandat a fi crescut în spații protejate (sere și solarii).
Este un soi tot de origine bulgărească si are denumirea de Rugby datorită asemănării cu o minge de rugby.
Sfaturi de cultivare roșii Rugby F1
Soi de roșii: Pink Rock F1
Trăsături specifice soiului de roșii Pink Rock F1
Soiul de roșii Pink Rock F1 se caracterizează printr-o producție foarte ridicată dar este căutat de către legumicultori deoarece este un soi extra timpuriu.
Sfaturi de cultivare roșii Pink Rock F1
Soi de roșii: San Marzano
Trăsături specifice soiului de roșii San Marzano
San Marzano este cea mai cunoscută roșie pentru sos, dar și pentru roșiile decojite. Are o formă alungită și ascuțită, o culoare roșie aprinsă și o pulpă densă, fără semințe. Are o piele groasă și este ușor de curățat.
Sfaturi de cultivare roșii San Marzano
Soi de roșii: Siccagno
Trăsături specifice soiului de roșii Siccagno
Soiul de roșii Siccagno din Sicilia este cel mai rezistent la secetă, ciuperci și spori în general. Are o formă rotundă sau ușor turtită, o culoare roșu închis și o pulpă uscată și compactă. Are o aromă intensă și acrișoară, potrivită pentru sosuri groase și conservate.
Sfaturi de cultivare roșii Siccagno
Soi de roșii: Gigant Roz
Trăsături specifice soiului de roșii Gigant Roz
Soi de roșii: Negru Soare
Trăsături specifice soiului de roșii Negru Soare
Cele mai bune răsaduri de roșii
Dacă ar fi să facem un top al celor mai bune răsaduri de roșii, pe lângă lista de mai sus, am putea alege încă cel putin 4-5.
Top 5 cele mai bune răsaduri de roșii pentru cultivarea în solar:
- Inima de bou
- Kingset F1 – soi hibrid nedeterminat (Syngenta), se pretează pentru culturi timpurii în sere și solarii.
- Ballet F1 – Soi hibrid semitimpuriu recomandat pentru culturi în sere li solarii. Fructele au greutatea medie intre 170-180g, nu crapă și rezistă vreme îndelungată.
- Ghittia – Foarte căutate de consumatori datorită gustului. Soi cu fructe rotunde și roșu aprins.
- Momini Salzi – Soi cunoscut si dub denumirea de Lacrimile Fecioarei. Ating greutatea medie de 300-400g, sunt netede, cărnoase, cu tărie medie.
Sfaturi de creștere a roșiilor
EXPUNERE
Roșia are nevoie de expunere în plin soare. Vara, in orele cele mai calduroase, ii place o usoara umbra, incepand de la jumatatea lunii iunie.
TEMPERATURA
Roșia are temperaturi ideale de creștere între 20-24°. Între 18-27° sunt cele mai bune condiții pentru întărirea fructelor, care este dificilă sub 10° și peste 35° (mai ales pentru soiurile vechi și boabe mari). Cu mai puțin de 13° în înflorire, fructele pot fi deformate și cicatrici. La temperaturi de peste 30° în timpul coacerii, umărul fructelor soiurilor sensibile rămâne galben sau verde, în timp ce sub 10° boabele nu reușesc să capete culoarea tipică la coacere. Planta poate suferi daune din cauza frigului intre 0-6° si moare intre 0/ -2°, de aceea este esential sa o protejati cu nailon sau tnt in primele transplanturi.
SOL
Roșia se adaptează oricărui tip de sol, preferând cele cu textură medie, fertile și bine drenate. Îi place pH-ul de preferință între 6-7. La pregătirea solului se recomandă lucrarea adancă (30-40 cm). În ciuda faptului că este o specie foarte rustică, capabilă să ofere adesea rezultate bune, chiar dacă este cultivată mai multe sezoane în același sol, este de preferat să așteptați 3 ani înainte de a transplanta roșiile în solul unde au fost deja cultivate anterior. Este utilă folosirea plantelor altoite, dacă nu se poate respecta momentul corect de rotație.
TRANSPLANTARE
Distanțe: 40-50 cm pe rânduri și 100 cm între rânduri. Pentru soiurile de salsa, distanța dintre rânduri poate fi redusă la 30 cm.
Perioada: plantarea durează din martie (protejat) până în august. De la mijlocul lunii aprilie până în mai este perioada cea mai favorabilă pentru transplantare la câmpie, iunie la dealurile înalte și la munte.
Transplanturi gradate: transplantarea tomatelor nu într-un singur moment, ci în perioade diferite (cu transplanturi lunare, la fiecare 40-50 de zile, din aprilie până în iulie) este cea mai eficientă strategie pentru reducerea riscurilor datorate agenților patogeni și stresului climatic și obținerea mai prelungită. în timp, până toamna târziu.
Protecție: la transplanturile de primăvară devreme, răsadurile trebuie protejate cu nailon (a se aerisi în zilele însorite); in urmatoarele transplanturi, din aprilie pana in august, se exploateaza TNT-ul alb, pentru a fi indepartat dupa 1-2 saptamani.
FERTILIZARE
Alimentația echilibrată distribuită în timp vă permite să obțineți producție maximă din cultura tomatelor. Pe lângă azot, fosfor și potasiu, roșiile au nevoie de cantități mari de calciu și magneziu.
- Fertilizare de bază: cu 2-3 săptămâni înainte de transplant, se adaugă o cantitate abundentă de materie organică (dacă nu a fost distribuită toamna): gunoi de grajd matur (sau gunoi de grajd) și un îngrășământ NPK (de exemplu 2-1-2), care se amestecă cu solul in gaura, in primii 20-30 cm.
- Dupa fertilizarea initiala se va putea interveni la fiecare 3 saptamani cu ingrasamant mineral NPK (N:P:K 1:3:1 pana la inflorire, N:P:K 1:1:3 de la marire pana la maturitate), sau alternand excremente de pui și agrogel. Cantitățile exagerate de azot (sau gunoi de grajd), mai ales la soiurile mai viguroase, pot provoca o dezvoltare excesivă a vegetației în detrimentul fructelor.
- Fertilizarea de urgență: este esențială dacă creșterea plantelor se oprește în stadiile incipiente, din cauza stresului de mediu sau a penuriei. Se poate face cu îngrășăminte cu efect rapid sau prin irigare cu gunoi de grajd înmuiat în apă (sau gunoi de grajd înmuiat), săptămânal, până la reluarea plantelor.
IRIGARE
Roșia este capabilă să supraviețuiască cu rezerve limitate de apă, dar lipsa cronică de apă dă naștere plantelor piernicite, cu producție mult mai mică decât potențialul real al soiului.
Primavara, rosiile se uda in mod normal de 2-3 ori pe saptamana: frecventa si cantitatea variaza in functie de caracteristicile solului, stadiul de dezvoltare a plantelor si conditiile climatice. Între o intervenție și următoarea, lăsați stratul de suprafață de sol din jurul plantelor să se usuce, pentru a evita stagnarea. În primele etape după înrădăcinare, dacă vremea este răcoroasă, dar nu plouă, vor fi suficiente 1-2 tratamente săptămânale.
Cantitatile trebuie sa permita apei sa patrunda in profunzime, sa garanteze o autonomie de cateva zile. Se va uda din nou atunci când solul este uscat la suprafață și plantele vor prezenta un ușor stres, asumând o culoare ternă.
De la începutul înfloririi, cantitățile vor crește și se va atinge necesarul maxim pe măsură ce mai multe coarne sunt umflate și temperaturile sunt ridicate. Vara este nevoie de mult mai multa apa si interventii mai dese, pana la 2-4 pe saptamana (pana la 4-6 litri pe zi cu plante incarcate cu fructe, in perioadele cele mai calduroase si secetoase). Î
n această fază plantele nu trebuie să intre în lipsuri de apă, pentru a produce cel mai bine și pentru a reduce riscurile de putrezire apicală.
ÎNGRIJIREA CULTURALĂ
Mulcirea: mulcirea solului cu nailon „afumat” sau verde este utilă în special în transplanturile timpurii și în zonele deluroase, în timp ce nailonul alb sau paiele sunt mai bune vara. Mulcirea vă permite să preveniți infestările cu buruieni și să mențineți umiditatea solului pentru mai mult timp (atenție: cu mulcire, reduceți rezervele de apă în perioadele răcoroase!). Este esențial să-l asociem cu formarea stratului, în solurile argiloase. Prin utilizarea mulciului cu nailon, irigarea prin picurare devine mai practică.
Protecție cu Nylon: la transplanturile timpurii (din februarie până la sfârșitul lunii martie) cultivarea în spații protejate cui nailo sau sticlă oferă unele avantaje, precum recoltarea mai devreme, disponibilitatea produsului pe o perioadă mai lungă, controlul mai ușor al mucegaiului pufos. Pe măsură ce temperaturile în timpul zilei cresc, este necesară aerisirea tunelurilor în timpul zilei și deschiderea lateralelor vara, pentru o înălțime de minim 140 cm vara. De asemenea, umbrirea este recomandată din luna iunie.
Copilirea roșiilor: în timp ce roșiile pitice nu necesită tăiere, la cele „nedeterminate”, lăstarii axilari sau „feminini” trebuie îndepărtați continuu (foto 2), începând cu 2-3 săptămâni după transplantare. Aceștia sunt lăstarii care cresc în punctul de introducere a frunzelor pe tulpina plantei. La soiurile nedeterminate, acestea trebuie îndepărtate săptămânal, lăsând să se dezvolte doar vârful plantei, care va câștiga astfel mai multă putere.
Această operațiune favorizează o producție mai echilibrată și o sănătate mai bună a plantelor și fructelor. Operația, cunoscută sub numele de „castrare” este foarte simplă și se realizează prin ruperea cu degetele (sau tăierea cu foarfecele) a lăstarilor care ies din tulpină, la o lungime de 5-10 cm. Femelele vor crește din nou și vor fi eliminate continuu. In perioadele de crestere rapida a plantelor vom interveni de cateva ori pe saptamana. În momentul transplantării, este recomandabil să lăsați una sau două femele să crească, timp de câteva săptămâni: cel mai puternic va acționa ca un vârf „de rezervă”, dacă creșterea vârfului principal al plantei se oprește. La soiurile pitice (determinate), femelele nu trebuie eliminate, deoarece productivitatea plantelor s-ar reduce semnificativ.
Rărirea frunzelor: este indicat să subțiezi frunzele care acoperă ciorchinii în zonele aflate în permanență la umbră. În schimb, lăsați frunzele care adăpostesc boabele de soarele de după-amiază, pentru a evita arsurile solare. După recoltarea primelor ciorchini de roșii, îndepărtați treptat frunzele bazale ale plantei, până la 50 cm înălțime. De asemenea, tăiați frunzele care prezintă pete maro sau îngălbenire puternică.
Tratamente: pentru a preveni mucegaiul pufos, nebulizați produsele pe bază de cupru la fiecare 15 zile. (Amestec Bordeaux, hidroxid etc.). La temperaturi sub 8°, înlocuiți cuprul cu Propolis. În perioadele ploioase, utilizați chitosan și făină de rocă (sau produse sistemice preventive pentru mucegaiul pufos). Făina de rocă (zeolit etc.), pulverizată săptămânal, oferă și avantajul de a reduce atacurile multor paraziți, protejând boabele cele mai expuse la soare de arsurile solare.
